Steaua şi semiluna

Steaua şi semiluna alcătuiesc, împreună, un binecunoscut simbol care se regăseşte pe drapelele multor ţări din lumea islamică, exemplul cel mai pregnant fiind cel al Turciei, al Malaeziei sau al Pakistanului.

În pofida părerii generale, acest simbol nu este de origine musulmană. El a fost, mai degrabă, o reprezentare politeistă adoptată în timpul răspândirii Islamului, iar utilizarea sa în prezent este, uneori, controversată în lumea islamică.

Despre stea şi semilună se susţine frecvent că sunt simboluri islamice, însă istoricii afirmă că acestea erau însemnul Imperiului Otoman, nu al Islamului în ansamblul său.
Steaua şi semiluna, ca simbol, este unul foarte vechi, datând din civilizaţia Sumeriană timpurie când era asociat cu Zeul Soarelui şi cu Zeiţa Lunii (menţionat încă din 2100 î. Cr.), iar mai târziu cu Zeiţa Tanit şi, ulterior, chiar cu Diana. Acest simbol a fost utilizat aproape constant de-a lungul timpului, fiind ulterior preluat pe drapelul de luptă al Dinastiei otomane, care este "responsabilă", în mare măsură, de asocierea stelei şi semilunii cu Islamul.

De amintit şi că în Coran nu există nici o menţiune a unui astfel de simbol, neexistând nici o legătură între stea, semilună şi Profet (slaws), al cărui drapel era alb şi negru, purtând inscripţia Nasr um min Allah ("Cu ajutorul lui Allah").

Este important de reţinut că Islamul deţine puţine simboluri tradiţionale, iar semiluna şi steaua nu fac parte dintre cele recunoscute ca atare de către musulmani. Simbolul se datorează difuziunii culturale şi răspândirii Islamului printre turcii otomani, care au stăpânit o mare parte a lumii, turci care au ales semiluna şi steaua drept simboluri care să figureze pe drapelul lor naţional. În acest context, ele au ajuns să fie asociate cu Islamul.