Unul dintre cei care deţineau o cunoaştere cuprinzătoare a perspectivelor şi convingerilor diverse ale musulmanilor şi nemusulmanilor. Scrie el în lucrarea Farq bayn al-firaq:
"Află că Ahl al-Sunna wa al-Jama`a sunt împărţiţi în opt categorii de oameni (…), cea de-a şasea categorie fiind asceţii sufiţi (al-zuhhad al-sufiyya), care au văzut lucrurile aşa cum sunt şi, ca urmare, s-au abţinut, care au cunoscut prin experienţă [directă] şi, ca urmare, au luat observarea fenomenelor în serios, care au acceptat ce le-a oferit Allah şi s-au mulţumit cu ceea ce aveau la îndemână.
Ei au înţeles că auzul, văzul şi gândirea sunt, toate, responsabile pentru binele lor şi pentru răul lor, şi că nu cântăresc nici cât un atom. Prin urmare, ei s-au înhămat cu hamul cel mai bun la pregătirea Zilei întoarcerii. Vorba lor a urmat cele două căi - a preceptelor şi a aluziilor subtile – după exemplul Oamenilor Hadith-urilor-, însă fără să urmărească ţinerea de discursuri inutile.
Ei n-au căutat să se pună în valoare făcând binele, nici n-au renunţat la facerea de bine din sfială.
Religia lor este mărturisirea unicităţii şi tăgăduirea existenţei asociaţilor. Învăţătura lor constă în încredinţarea tuturor lucrurilor lui Allah, în bizuirea pe El, în supunerea în faţa poruncilor Sale, în a se mulţumi cu ceea ce au primit de la El şi în evitarea emiterii oricărei obiecţii faţă de El. “Acesta este harul lui Dumnezeu pe care El îl dăruieşte cui voieşte. Dumnezeu este Stăpânul Harului cel Mare!” "(57:21).(1)
Imam `Abd al-Qahir al-Baghdadi scrie în Usul al-din:
"Lucrarea Tarikh al-sufiyya (“Istoria sufiţilor”, mai cunoscută ca Tabaqat al-sufiyya sau “Nivelele sufiţilor”) de Abu `Abd al-Rahman Sulami conţine biografiile a aproape o mie de şeici sufiţi, nici unul dintre aceştia neaparţinând vreunei secte eretice şi toţi aparţinând comunităţii sunnite, cu excepţia a doar trei dintre ei: Abu Hilman din Damasc, care pretindea că este sufit dar care credea, de fapt, în reîncarnare (hulul); Husayn ibn Mansur al-Hallaj, al cărui caz rămâne problematic deşi Ibn `Ata’ Allah, Ibn Khafif şi Abu al-Qasim al-Nasir Abadi erau de acord cu el [la fel ca şi hanbaliţii Ibn `Aqil, Ibn Qudama şi al-Tufi]; şi al-Qannad, pe care sufiţii l-au acuzat că era un Mu`tazilit şi l-au respins, fiindcă cei buni nu-i acceptă pe cei vicleni."(2)
Note:
(1) `Abd al-Qahir al-Baghdadi, al-Farq bayn al-firaq (Beirut: dar al-kutub al-`ilmiyya, n.d.) 242-243.
(2) `Abd al-Qahir al-Baghdadi, Usul al-din p. 315-16.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu