Allah

Patru litere pentru a denumi Divinitatea în Islam: alif, lam, lam, ha: A.L.L.Ah., Dumnezeul omniscient, creator şi increat.

Principiu unificator al Islamului monoteist, Allah primeşte cele mai prestigioase calificative, în număr de 99, strânse sub denumirea de "Cele mai frumoase nume ".

Neputând fi înfăţişat, Allah este prin excelenţă lipsit de descrieri speculative. Mai mult, dacă este să dăm crezare lui Ghazali, el nu poate fi reprezentat printr-un simbol:

"Dacă cineva ar întreba care este reprezentantul simbolic al "Celui ce [este - n.t.]", nici un răspuns n-ar fi de conceput. Şi Cel care este scutit de orice corespondenţă analogică este Principiul, Realitatea."

Dar Allah rămâne Cel Mai Mare (al-Akhbar), Unicul (al-Wahid), Atoateştiutorul (al-'Alim), Cel Preaslăvit (al-Magid), Cel Milostiv (al-Rahmân), Atotputernicul, Binefăcătorul (al-Qadir), Atoateauzitorul şi Atoatevăzătorul (al-Sami' wa al-Bassir).

În plus, el este "Primul şi Ultimul" (Zahir wa Batin), Cel care nu poate fi văzut şi perceput decât de El însuşi:

"Nu există persoană în afară de El care poate să-L vadă şi nimeni care se poate ascunde de El; El este acela care se manifestă Lui însuşi", spune Ibn 'Arabi.

Conţine toate realităţile şi toate reprezentările... Se află aici unele din acele însuşiri - care echivalează cu tot atâtea atribute - pe care musulmanul le acordă lui Dumnezeu: sunt "Numele de Frumuseţe, Perfecţiune, Măreţie, Esenţă". Musulmanii le denumesc al-Asma al-Husna - şi mai mulţi filosofi importanţi le-au consacrat exegeze sofisticate: Al-Jili, Ibn 'Arabi, Ar-Razi, Al-Jalal-ud-Dîn.
Coranul însuşi a inaugurat această ştiinţă. Iată un verset care rezumă cât se poate de amplu acest lucru:

"El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu. El este Stăpânul (al-Malik), Prea Sfântul (al-Qaddus), Făcătorul de pace (as-Salam), Apărătorul Credinţei (al-Muhaymin), Atotputernicul, Irezistibilul, Mărinimosul. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociaţi. El este Allah, Creatorul, Făcătorul, Dătătorul de chipuri. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El îl laudă cele din ceruri şi cele de pe pământ. El este Atotputernicul (al-Aziz), Înţeleptul (al-Hakim)."
(Cor, LIX, 22-24)

Allah este Domnul lumilor (Rabb al-Alamin): această noţiune este reamintită de mai multe ori în Coran, în special în surele meccane şi ar putea semnifica atât supremaţia lui Allah asupra vechiului panteon de la Mecca, dar şi universalitatea Islamului. În realitate, la musulmani, Unicitatea divină (Wahidiyat Allah) este simbolizată cu precădere prin multitudinea atributelor lui Allah, una din condiţiile divinităţii totale a Creatorului (Uluhiyati Allah).

Sunt nume puternice, care impun în felul lor o distincţie fizică a prezenţei divine în manifestările Sale, fără să epuizeze niciodată complet existenţa divină cu certitudine.
Numele lui Dumnezeu au, de asemenea, capacitatea de a purifica sufletul credinciosului. I se atribuie Profetului învăţătura conform căreia cel ce va învăţa pe dinafară 99 de nume ale lui Allah va ajunge în Rai (al-Bukhari). Recitarea acestor nume, preconizată în Coran (VII, 180) a devenit parte integrantă din dhikr, în practica sufită.

Dacă toate numele lui Allah au o valoare spirituală egală - şi onomastica musulmană o va demonstra din plin - şapte dintre ele sunt foarte apreciate de credincioşi: Allah, Huwa (El), Al-Haqq (Cel Drept), Al-Hayy (Cel veşnic Viu), Al-Qayyum (Cel Etern), Al-Qahhar (Biruitorul), Al-Rabb (Domnul).

Mistica acordă celor şapte litere care alcătuiesc numele Al-Rahmân (Cel Milostiv), unul din numele lui Allah, valori simbolice precise: alif=Viaţă; lam=Cunoaştere; râ=Forţă; hâ=Voinţă; mîm=Auz; al II-lea alif=Văz; nun=Cuvânt (cf. al-Jîlî). Mai mult, cuvântul are aceeaşi rădăcină cu rahm ("matrice"), de unde traducerea de matricea pe care unii o dau acestui termen.

Tradiţia s-a complăcut să stabilească liste mai mult sau mai puţin lungi (36, 72, 500) ale "Numelor Frumoase ale lui Allah", dar lista canonică a celor 99 de nume s-a impus definitiv. În sfârşit, se estimează că mai există şi alte epitete divine pe care Sfântul Coran nu le-a menţionat.