Mountains of Makkah by Zain Bhikha

Cuvintele Seicului Sidi Hamza cu ocazia Mawlid 2008

Seyyid le-a urat bun venit tuturor fuqqara.

„Sunt foarte multumit de voi. Aveti inimile calde si iluminate de invocatie. Acestea sunt roadele invocatiei si semnul reusitei. Perseverati in eforturile voastre. Continuati-le in aceeasi directie. Continuati sa invocati, uniti-va in disciplina si sinceritate, continuati in felul acesta si continuati pe calea aceasta.

Sunt multumit de toata lumea. Sunt cu toata lumea. Nu exista casta, nu exista rasism. Suntem, cu totii, egali. Nu-i urati pe evrei, nici pe crestini. Urati-va ego-ul (nafs), care se afla intre coastele voastre.

Daca nafs-ul vostru va da ascultare, intreaga lume va va da ascultare. In caz contrar, daca nafs-ul vostru se rascoala impotriva voastra, intreaga lume va fi impotriva voastra. Aceasta este esenta sufismului.

Cand faqirul il cunoaste pe Domnul sau, toate creaturile devin egale in ochii sai. Cel care-l cunoaste pe Allah, Il vede in fiecare creatura. Cel care nu-L vede pe Allah in fiecare creatura, inca nu a atins cunoasterea. Cel care face, inca, deosebiri intre oameni, nu a ajuns inca la cunoasterea lui Allah. Fiti uniti in viziunea voastra. Suntem, cu totii, egali in fata lui Allah. Respectati pe toata lumea si iubiti pe toata lumea. Insotiti-va cu nobilele calitati Muhammadiene.

In Coran sta scris: „Tu ai o fire preainaltata” (68,4). Cel caruia ii lipsesc aceste nobile calitati, chiar daca poate sa zboare prin aer sau sa faca minuni, daca nu este invaluit de nobilele calitati Muhammadiene, atunci este inca bolnav si ignorant.

Cel care doreste sa ajunga la cunoastere, trebuie sa venereze, sa aiba incredere, sa urmeze, sa-si orienteze inima si sa invoce. Totul va disparea din inima sa, cu exceptia iubirii pentru Allah. Numai armata luminii va mai ramane in inima sa. Cel care are inima pura o va vedea plina de Unitate si de inspiratii divine. Oriunde va veti afla, il veti vedea pe Allah, il veti vedea pe Profet (slaws).

Cel care nu-L vede pe Allah in ghidul sau spiritual, cel care nu-L vede pe Allah in fiecare creatura, nu detine cunoasterea. Toate aceste lucruri (cunoasterea) nu pot fi indeplinite fara companionajul cu un maestru spiritual. Cel care nu se afla in compania acestuia din urma, este incapabil sa se apropie, nu poate sa experimenteze nimic, nu cunoaste nimic. Aceasta cunoastere a lui Allah, aceasta prezenta a Profetului si a lui Allah in inima, nu se pot atinge decat prin companionaj. Chiar daca [persoana] repeta neincetat actele de adorare (ale cultului), Secretul (sirr) ramane in compania maestrului.

Allah a binecuvantat tara aceasta. Tariqa aceasta are o autorizare completa si generala. Allah trimite mesageri pentru un popor anume. Asa cum a facut cu Profetul Iona, care a fost trimis pentru peste 100.000 de oameni. Profetul a fost trimis ca o binecuvantare pentru intreaga umanitate. Pe calea educarii spirituale, se intampla la fel.

Unii au autorizare numai pentru invocatie. Altii, numai pentru rugaciunile asupra Profetului, iar altii, numai pentru invocarea Numelor lui Dumnezeu. Insa tariqa aceasta a fost trimisa de catre Allah ca o binecuvantare pentru intreaga omenire. Ea are o autorizare completa si generala pentru orice [gen de] invocatie: pentru Coran, pentru rugaciunea asupra Profetului, pentru Numele divine. Totul are girul aprobarii.
[In] aceasta tariqa, daca respectati fundamentele sale (Coran, Latif, Sadaqat, Itikaf, Shifa, Bukhari), diversele invocatii savarsite la timpul lor, pentru fiecare moment – exista o invocatie specifica.

In aceasta tariqa a lui Allah, invocatiile nu au un numar fix.

In respectul acestor fundamente, cu iubire fata de tarile noastre, cu iubire fata de comunitatea noastra de credinciosi, iata de ce trebuie sa va tineti cu dintii de tariqa aceasta. Iubiti aceasta tariqa; cel pe care Allah il iubeste, El il aduce in aceasta tariqa. Si toate binecuvantarile noastre si ale lui Allah se vor revarsa asupra sa.

Sidi Munir se afla printre voi. Aveti grija de el, ascultati de el, lucrati impreuna, mana in mana.

Evitati sa-i judecati pe altii si fiti atenti la uneltitori, care vor sa provoace necazuri si tulburari. Cautati refugiu la Allah pentru a respinge sugestiile demonice. Exista sugestii venite din interior, si sugestii venite din exterior. Faqirul trebuie sa vegheze la poarta inimii sale.

Secretul sta in maestru, iar tariqa face sa prinda viata pamantul arid. Datorita himmei si a Secretului, cei care sunt aici gasesc in tariqa ceea ce cauta. Allah il invie pe cel mort. Viata sa inseamna ajungerea sa la haqiqa, iar moartea sa inseamna nepasarea si uitarea lui Allah. Prin companionaj, inima se umple de lumina, si apoi murim, si apoi inviem din nou.

Aceasta tariqa este precum Arca lui Noe. Cel care se imbarca pe ea, este salvat. Totul, cu exceptia lui Allah, este obscuritate. Cel care i se alatura unui maestru spiritual autorizat, i se alatura, de fapt, lui Dumnezeu. Se afla la adapostul sau, nu este nimic de care sa-i fie teama. Inima lui isi gaseste pacea.”

Ahadeeth despre cumpătarea adoraţiei

1/143. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah să o aibă în mila Sa!) a relatat: O femeie şedea lângă mine, când a intrat Profetul. El m-a întrebat cine era femeia. Eu am zis: Ea este aceea despre a cărei rugăciune se vorbeşte în tot oraşul. Atunci el a zis femeii: Acum, stai puţin. Ţi se cere să faci doar atât cât să poţi duce la bun sfârşit cu uşurinţă. Pe Allah, El nu se lipseşte de tine decât dacă eşti nemulţumită. Lui Allah îi place cel mai mult exerciţiul spiritual pe care credinciosul îl poate duce la bun sfârşit cu sârguinţã şi în mod constant.

(hadith convenit)


2/144. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã la soţiile Trimisului lui Allah au venit trei persoane să întrebe despre faptele de credinţă ale Profetului. După ce li s-a relatat despre acestea, ei au spus că nu era mare lucru şi au zis: Atunci unde ne aflăm noi în comparaţie cu Profetul, de vreme ce Allah i-a iertat toate păcatele din trecut şi pe cele viitoare? Unul dintre ei a spus: Eu, cel puţin, mã rog toatã noaptea. Altul a zis: Eu postesc toatã ziua şi nu încalc postul. Iar celãlalt a zis: Eu mã feresc de femei şi nu mã însor niciodatã. Atunci, Profetul a venit la ei şi le-a zis: Voi sunteţi cei care spuneţi cutare şi cutare lucruri? Aveţi grijã! Pe Allah, eu mã tem de Allah mai mult ca voi şi dintre voi, eu sunt cel mai supus Lui, însã totuşi ţin post şi îl încalc, fac rugãciuni şi stau noaptea de veghe, şi îmi iau neveste. Aşa cã cel ce se depãrteazã de la calea mea, nu este de-al meu.

(hadith convenit)


3/145. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Nenorociţi sunt aceia care preferã sã întâmpine greutãţi în problemele de credinţã. El a repetat aceasta, de trei ori.

(transmis de Muslim)


4/146. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Religia este uşoarã şi nimeni nu trebuie sã facã din religie o greutate, decât dacã aceasta îl va copleşi. Deci fiţi statornici şi ţineţi-vã aproape, daţi veşti bune şi cereţi ajutor dimineaţa şi seara, precum şi în mijlocul unei nopţi întunecoase.

(Bukhari)


5/147. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Trimisul lui Allah a intrat în moschee şi a bãgat de seamã cã o frânghie era întinsã între douã coloane. El a întrebat: Pentru ce serveşte aceastã frânghie? Şi i s-a rãspuns: Aceasta este frânghia lui Zainab. Dacã în timpul rugãciunii de bunãvoie începe sã se simtã obositã, ea se sprijinã de aceastã frânghie. Trimisul lui Allah a zis: Dezlegaţi frânghia. Trebuie sã vã rugaţi atâta cât
sunteţi în stare. Dacã sunteţi obosiţi, atunci mergeţi la culcare.

(hadith convenit)


6/148. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a zis: Dacã vreunul dintre voi este cuprins de somn în vreme ce se roagã, atunci sã se întindã pânã ce i se risipeşte somnul, cãci dacã vreunul dintre voi se roagã în vreme ce este ispitit sã adoarmã, nu mai ştie dacã cere iertarea sau se mustrã pe sine.

(hadith convenit)


7/149. Jabir ibn Samura (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Aveam obiceiul sã fac rugãciunea cu Trimisul lui Allah şi rugãciunea lui, precum şi predica sa, aveau o lungime moderatã.

(Muslim)


8/150. Abu Juhaifa (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Profetul a fãcut o legãturã de frãţie între Salman şi Abu ad-Darda'. Salman i-a fãcut o vizitã lui Abu ad-Darda' (Allah sã-l aibã în mila Sa!) şi a gãsit-o pe Umm ad-Darda' îmbrãcatã în haine zdrenţãroase şi a întrebat-o de ce se afla în starea aceea. Ea a rãspuns: Fratele tãu Abu ad-Darda' nu este interesat de [luxul din] aceastã lume. Tot atunci a venit şi Abu ad-Darda' şi a pregãtit de mâncare pentru Salman. Salman l-a rugat pe Abu ad-Darda' sã mãnânce (împreunã cu el) dar acesta a zis: Eu postesc. Salman a zis: Atunci, dacã tu nu mãnânci, nu mãnânc nici eu. Aşa cã Abu ad-Darda' a mâncat [împreunã cu Salman]. Apoi, la o bucatã de noapte, Abu ad-Darda' s-a sculat [sã-şi facã rugãciunea de noapte] dar Salman i-a spus sã se culce înapoi şi el s-a culcat. Dupã o vreme, Abu ad-Darda' s-a trezit din nou, dar Salman i-a spus sã se culce la loc. În ultimele ceasuri ale nopţii, Salman i-a spus atunci sã se scoale şi au fãcut împreunã rugãciunea. Salman i-a zis lui Abu ad-Darda': Domnul tãu are un drept asupra ta şi familia ta are şi ea un drept asupra ta, aşa cã trebuie sã dai drepturile tuturor celor ce au drept asupra ta. Abu ad-Darda' a mers la Profet şi i-a relatat întreaga istorie. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Salman a rostit adevãrul.

(transmis de Bukhari)


9/151. Abdullah ibn 'Amr ibn al-'As (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a fost înştiinţat cã el avea obiceiul sã stea în picioare [în rugãciune] toatã noaptea şi sã ţinã post în fiecare zi, pânã la sfârşitul vieţii lui. La care Trimisul lui Allah a zis: Tu ai spus aceasta? Eu i-am zis: Trimis al lui Allah (fie ca pãrinţii mei sã fie jertfiţi pentru tine) eu sunt cel ce a spus aceasta. La care Trimisul lui Allah a zis: Tu nu eşti destul de puternic ca sã faci astfel: Sã ţii post şi apoi sã-l întrerupi; sã dormi şi apoi sã te rogi şi sã ţii post trei zile pe lunã; cãci fiecare lucru bun se înmulţeºte de zece ori şi acesta va fi egal cu un an de post. Eu am spus: Trimis al lui Allah! Eu sunt în stare mai mult decât atâta. La care el a zis: Posteşte o zi şi întrerupe postul în urmãtoarele douã zile. Eu am zis: Trimis al lui Allah! Eu am puterea sã fac mai mult. Trimisul lui Allah a zis: Posteşte o zi şi întrerupe postul în ziua urmãtoare, cãci acesta este postul lui David (pacea fie asupra lui!) şi acesta este cel mai bun post. Eu am zis: Sunt în stare sã fac mai mult decât atât. La care, Trimisul lui Allah a zis: Nu existã ceva mai bun decât aceasta. 'Abdullah ibn 'Amr (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a spus (când a ajuns la bãtrâneţe): Dacã aş fi acceptat sã postesc cele trei zile (pe lunã) aşa cum spusese Trimisul lui Allah, acestea ar fi fost mai scumpe mie decât familia sau averea mea.

Într-o altã versiune: Trimisul lui Allah mi-a spus: O, 'Abdullah! Am fost înştiinţat cã posteşti în timpul zilei şi apoi te rogi toatã noaptea. 'Abdullah (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a rãspuns: Da, aşa este, o, Trimis al lui Allah! Trimisul lui Allah a zis: Nu face asta, posteşte câteva zile şi apoi întrerupe postul alte câteva zile, fã rugãciuni dar sã mai şi dormi noaptea, cãci trupul tãu are drept asupra ta, nevasta ta are drepturi asupra ta şi musafirul tãu îşi cere dreptul de la tine. Apoi, este de ajuns dacã posteşti trei zile pe lunã, cãci rãsplata faptelor bune se înmulţeşte de zece ori, deci este ca şi cum ai posti tot anul. Eu am continuat (sã postesc) şi astfel am primit o învãţãturã asprã. Eu am zis: O, Trimis al lui Allah! Am forţã sã fac mai mult. Trimisul lui Allah a zis: Posteşte la fel ca şi profetul David (pacea fie asupra lui!) şi nu mai mult decât atât. Eu am întrebat: şi cum postea profetul lui Allah, David (pacea fie asupra lui!)? El a zis: O jumãtate de an (postea în fiecare a doua zi). Mai târziu, dupã ce 'Abdullah a îmbãtrânit, avea obiceiul sã spunã: Numai sã fi tras foloase din aceastã îngãduinţã.

Într-o altã versiune se spune: Mi s-a spus cã posteşti încontinuu şi reciţi [întregul Coran] în fiecare noapte. Eu am zis: Trimis al lui Allah, drept este, dar nu râvnesc altceva decât bine prin aceasta, la care el a spus: Este de ajuns pentru tine dacã ţii post câte trei zile pe lunã. Eu am zis: Trimis al lui Allah! Eu sunt în stare sã fac mai mult de-atâta. El a zis: Nevasta ta are drept asupra ta, oaspetele tãu are drept asupra ta şi trupul tãu îşi cere dreptul de la tine, deci, ţine postul lui David, apostolul lui Allah (pacea fie asupra lui!), cãci el a fost cel mai minunat credincios al lui Allah. Eu am zis: Trimis al lui Allah! Ce este postul profetului David? El a zis: David postea fiecare a doua zi. Şi a adãugat: Recitã Coranul în fiecare lunã. Eu am spus: Trimis al lui Allah, eu pot mai mult de-atât, iar el a zis: Recitã Coranul la fiecare douãzeci de zile sau la fiecare zece zile. Eu am spus: Pot şi mai mult de-atât, iar el a zis: Recitã în fiecare sãptãmânã dar sã nu treci peste asta, cãci îşi cer dreptul de la tine şi nevasta ta şi oaspetele tãu, precum şi trupul tãu. El ('Amr ibn al-'As) a zis: Am fost aspru cu mine şi astfel am fost supus la greutãţi. Trimisul lui Allah mi-a spus: Nu ştiu cã s-ar putea sã trãieşti mult (şi, astfel, sã suporţi greutãtile vreme îndelungatã) şi eu am acceptat ceea ce mi-a spus Trimisul lui Allah. Când am îmbãtrânit, aş fi vrut sã fi tras foloase din îngãduinţa pe care Trimisul lui Allah mi-a arãtat-o.

Potrivit altei versiuni, Trimisul lui Allah a zis: În faţa lui Allah, cel mai bun post este acela al lui David şi cea mai bunã rugãciune este aceea a lui David (pacea fie asupra lui!), cãci el dormea jumãtate din noapte şi veghea cu rugãciune o treime din ea, apoi dormea o şesime din noapte şi þinea post fiecare a doua zi. El nu avea obiceiul sã alerge în întâmpinarea duşmanului.

O altã versiune este: Tatãl meu mi-a aranjat cãsãtoria cu o femeie dintr-o familie cu stare, şi avea obiceiul sã-şi cerceteze nora în legãturã cu ce fãcea soţul ei. Ea spunea: El este, într-adevãr, un om bun. De când am venit la el, nici nu a intrat în patul meu şi nici nu mi-a aruncat mãcar o privire. Dupã ce aceastã stare de lucruri s-a prelungit o bucatã de vreme, tatãl meu a adus vorba despre aceasta în faţa Trimisului lui Allah. El l-a îndemnat pe tatãl meu: Trimite-l la mine. Şi eu am mers la el. Atunci, m-a întrebat: Cât de des ţii post? Eu am rãspuns: Zilnic. El m-a întrebat: Cât timp îţi ia ca sã citeşti Sfântul Coran în întregime? Eu am zis: Citesc odatã în fiecare noapte. Atunci el a menţionat ceea ce i se relatase deja (când 'Abdullah a îmbãtrânit). Sã recite în timpul zilei, o şeptime din ce recitã noaptea, unui membru din familie, ca sã-i uşureze sarcina noaptea. Oricând dorea sã se odihneascã din postul sãu de fiecare a doua zi, sã întrerupã postul câteva zile şi sã recupereze pierderea mai târziu, ţinând numãrul de posturi pe care le pierduse. Totuşi, el nu a renunţat la posturi deloc, cãci nu a vrut sã se lipseascã de ceea ce stabilise cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).


10/152. Hanzala Usayidi (Allah sã-l aibã în mila Sa!) care fãcea parte dintre scribii Trimisului lui Allah a relatat: L-am întâlnit pe Abu Bakr (Allah sã-l aibã în mila Sa!) şi el a zis: Cine eşti tu? El (Hanzala) a rãspuns: Hanzala s-a transformat într-un ipocrit. El (Abu Bakr) a zis: Sfinţit fie Allah, ce tot spui? La care el a zis: Spun cã atunci când suntem în preajma Trimisului lui Allah, noi meditãm la Rai şi Iad, de parcã le-am vedea chiar în faţa ochilor, dar dupã ce ne depãrtãm de Trimisul lui Allah, ne vedem de nevestele, copiii şi treburile noastre şi cele mai multe dintre aceste lucruri [legate de Viaþa de Apoi] ne ies din minte. Abu Bakr (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Pe Allah, şi eu pãţesc acelaşi lucru. Atunci, eu împreunã cu Abu Bakr am mers la Trimisul lui Allah şi i-am zis: Trimis al lui Allah, Hanzala s-a dovedit a fi un ipocrit. La care Trimisul lui Allah a zis: Ce ai pãţit? Eu am zis: Trimis al lui Allah, când suntem în preajma ta ne gândim la Iad şi Rai de parcã le-am vedea cu propriii noştri ochi, dar când ne depãrtãm de la tine, avem grijã de nevestele, copiii şi treburile noastre şi multe din lucrurile acestea ne ies din minte. La care Trimisul lui Allah a zis: Pe cel în mâinile Cãruia se aflã viaţa mea, dacã starea minţii voastre rãmâne aceeaşi ca şi când sunteţi în preajma mea şi sunteţi întotdeauna cufundaţi în pomenirea lui Allah, îngerii vor da mâna cu voi în paturile voastre precum şi în drumurile voastre, dar, Hanzala, timpul trebuie dedicat atât lucrurilor lumeşti, cât şi rugãciunii şi meditaţiei. El (Profetul) a zis aceasta de trei ori.

(transmis de Muslim)


11/153. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a zis: În vreme ce Trimisul lui Allah propovãduia, era un om ce stãtea în picioare şi atunci a întrebat despre el, la care i s-a rãspuns cã acela era Abu Isra'il care fãcuse legãmânt sã stea în picioare şi sã nu stea jos, ori la umbrã, ori sã vorbeascã ci, doar, sã posteascã. La care Trimisul lui Allah a zis: Porunciţi-i sã vorbeascã, sã meargã la umbrã, sã şadã şi sã-şi încheie postul.

(Bukhari)

Abu al-Wafa’ Ibn `Aqil al-Hanbali (d. 513)

La fel ca şi al-Harawi al-Ansari, al-Hanbali a fost un hafiz şi un faqih al şcolii hanbalite, un apărător fervent al Sunnei şi al tasawwuf.

Este considerat un reînvietor al şcolii Imamului Ahmad, deşi a studiat sub îndrumarea unor învăţători din diferite alte şcoli.

Asemenea altor sufi ai şcolii sale, precum Ibn Qudama (d. 620) şi al-Tufi (d. 715), Ibn `Aqil l-a considerat pe al-Hallaj un wali (sfânt) şi nu s-a îndoit de sinceritatea acestuia şi de faptul că avea dreptate.

Ibn al-Jawzi a relatat că se afla în posesia copiei autorizate a tratatului pe care Ibn `Aqil îl scrisese ca un elogiu adus lui al-Hallaj, intitulat Juz’ fi nasr karamat al-Hallaj ("Opuscul – elogiu al harurilor lui al-Hallaj").

Ibn `Aqil a fost un spirit universal, iar despre opera sa Kitab al-funun se spune că număra cca. 800 de volume; în zilele noastre s-a mai păstrat din ea un singur volum. (1)

Note :
(1) Vezi articolul lui George Makdisi în Encyclopedia of Islam, a 2-a ed., "Ibn `Akil".

Cele şase aspecte ale căii: II. Dhikr şi comportamentul (al-akhlaq) (1)

A Dhikr

1) Despre dhikr-ul individual

a) Dhikr-ul individual în Coran

- „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)

- „Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre faţa Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.” (XVIII, 28)

- „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)

- „Aminteşte-ţi de Domnul tău, în sufletul tău, cu voce înceată, cu smerenie şi teamă, dimineaţa şi seara. Nu fi dintre cei nepăsători.” (VII, 205)

- „(Lampa este) în casele ce Dumnezeu a îngăduit să fie înălţate şi numele Său să fie amintit în ele, şi în ele Îl preamăresc, în zori şi în amurg, bărbaţi pe care nici un negoţ şi nici o vânzare nu îi abate de la amintirea lui Dumnezeu (…)” (XXIV, 36-37)

- „Domnul vostru spuse: „Chemaţi-Mă şi vă voi răspunde.”(XL, 60)

- „Chemaţi-L pe Domnul vostru, cu smerenie şi în taină. El nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.” (VII, 55)

- „Eu răspund la chemarea celui ce Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.” (II, 186)

- „Nu fiţi asemenea celei care-şi destramă urzeala după ce o ţesuse cu migală.” (XVI, 92)

- „Închină-te Domnului tău până ce-ţi va veni încrederea deplină!” (XV, 99)

- „ amintirea lui Dumnezeu este cea mai măreaţă!” (XXIX, 45)

- „Amintiţi-L pe Dumnezeu mereu! Poate veţi fi fericiţi!” (LXII, 10)

- „În crearea cerurilor şi a pământului, în deosebirea nopţii şi a zilei, sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, pentru cei care se gândesc la Dumnezeu, stând jos, în picioare, ori culcaţi (…)” (III, 190-191)

- „O, voi cei ce credeţi. Fiţi tari când întâlniţi o ceată (de vrăjmaşi). Amintiţi-vă întotdeauna de Dumnezeu.” (VIII, 45)

- „pe cei care cred şi ale căror inimi îşi află tihna în amintirea lui Dumnezeu – nu-şi află inimile tihna în amintirea lui Dumnezeu, oare?” (XIII, 28)

- „în afară de cei care (…) şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea” (XXVI, 227)

- „Cei pe care îi chemaţi afară de El, nu au putere nici cât o pieliţă de sâmbure de curmală.” (XXXV, 13)


b) Dhikr-ul individual în Hadith-uri

- „Sunt cu servitorul Meu atunci când acesta Mă aminteşte, iar buzele sale se mişcă prin voia Mea."

- „Fie ca limba ta să nu înceteze niciodată să-L evoce pe Dumnezeu."

- „Invocaţi-L pe Dumnezeu în aşa fel încât ipocriţii să spună despre voi că o faceţi în mod ostentativ."

- „Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomeneşte într-un grup, îl pomenesc şi Eu într-un grup mai bun (al îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă."

- „- Care este fapta cea mai iubită de Dumnezeu?- Este să mori cu limba umedă de invocaţia lui Dumnezeu."

- „Pentru orice există o modalitate de purificare şi, cu certitudine, modalitatea de purificare a inimilor este invocarea (dhikr) lui Allah."

- „Un om este urmărit de aproape de duşmanii săi, dar ajunge la o fortăreaţă în care se adăposteşte şi care-i oferă siguranţă; tot astfel, servitorul nu este la adăpost de Satana decât prin dhikr-ul lui Allah."

- „Cel care-L invocă pe Dumnezeu şi cel care nu-L invocă, pot fi comparaţi cu un om viu, respectiv cu un om mort."

- „Invocă-L mult pe Allah, până când vor spune despre tine: e nebun!"

- „Satana stă cu gura lipită de inima omului; dacă omul îl invocă pe Dumnezeu, Satana se retrage; dacă omul uită [să-L invoce], Satana îl prinde de inimă."

- „Nu există nici zi, nici noapte în care Allah, lăudat şi slăvit fie El, să nu facă un act de milostenie prin care să-l răsplătească pe oricare dintre servitori voieşte El. Ori, Allah nu acordă o răsplată mai mare decât aceea de a îndemna la amintirea Sa."

- „Oamenii din Rai nu vor regreta nimic, în afara momentelor în care nu L-au invocat pe Allah."

- „Cel care nu-şi aminteşte des de Dumnezeu, este rupt de credinţă."

- „Allah a spus: „O, fiu al lui Adam, atunci când Mă aminteşti, îmi mulţumeşti, iar atunci când Mă uiţi, îmi eşti necredincios”.”

- „Nu înceta să rosteşti rugăciuni şi invocaţii când îl aminteşti pe Allah, fie că stai în picioare sau aşezat, fie că te afli la târg sau într-o adunare."

- „Acela, dintre nepăsători, care-L invocă pe Dumnezeu, este precum un lăstar verde care creşte pe un trunchi uscat."

- „Amintirea lui Dumnezeu este vindecarea inimilor."

- „Sunt prietenul cel mai bun al celui care Mă invocă, şi acestuia îi ţin tovărăşie."

- „Musa întrebă:- Doamne, care este fapta care iţi place cel mai mult?"- Să-ţi aminteşti de Mine des, în orice situaţie te-ai afla", răspunse Allah.


c) Dhikr-ul individual în adagii sufite

- „Nu abandona invocaţia pentru că, în timp ce limba ta îl invocă pe Dumnezeu, inima nu ţi-e prezentă, căci mai rea ar fi absenţa completă a invocaţiei lui Dumnezeu, decât invocaţia Sa fără implicarea inimii. Se poate ca Dumnezeu să te ridice de la invocaţia făcuta cu neglijenţă, la invocaţia făcuta cu concentrare, apoi, la o invocaţie în care ţi-e prezentă şi inima, iar de la aceasta, la invocaţia în care nu mai există nimic în afară de obiectul invocaţiei: “Aceasta nu este greu pentru Dumnezeu” (XIV, 20). (hikam)

- „Dacă vezi un credincios pe care Dumnezeu îl menţine în săvârşirea constantă a practicilor spirituale (wird), şi îl dăruieşte cu mult ajutor divin, nu dispreţui ceea ce Domnul îi dă pentru că nu vezi în el nici semnul gnosticilor ('arifin), nici bucuria celor care Îl iubesc pe Dumnezeu (muhibbin). Dacă nu ar avea inspiraţii divine (warid), nu ar persevera în practica exerciţiilor spirituale.” (hikma)

- „Doar ignorantul dispreţuieşte wird-ul. Inspiraţia divină (warid) va exista şi în cealaltă lume, în timp ce wird-ul va dispărea odată cu viaţa din lumea aceasta. Ne cere mai multă atenţie ceea ce este de neînlocuit. Wird-ul este ceea ce El cere de la tine, iar inspiraţia divină este ceea ce ceri tu de la El. Ce diferenţă, între ceea ce-ţi cere El, şi ceea ce-I ceri tu! (hikma)

- „Nu ne reamintim decât ceva susceptibil de a fi uitat; nu ordonăm decât ceva apt să devină dezordonat.” (hikma)

- „Pentru unii, luminile (inimii lor) preced invocaţiile; pentru alţii, invocaţiile preced aceste lumini. Unul Îl aminteşte pe Dumnezeu pentru ca inima să-i fie iluminată; un altul Îl aminteşte tocmai fiindcă inima îi este iluminată.” (hikma)

- „El ţi-a dăruit trei favoruri însemnate (karamat):
* permiţându-ţi să-L invoci, fiindcă fără mila Sa n-ai fi demn de practica invocării Sale;
* acordându-ţi favoarea de a fi amintit de El, confirmând în acest fel legătura dintre tine şi El;
* făcându-ţi cinstea de a fi amintit în preajma Sa, prin care a desăvârşit mărinimia Sa faţă de tine.” (hikma)

- „Dumnezeu i-a revelat lui David (pacea fie asupra sa): „O David, spune-le celor care îmi sunt cu adevărat credincioşi, să se veselească şi să se dedice bucuriei de a Mă invoca (dhikr)”.” (hikma)

- „Tu eşti Cel care Ţi-ai rostit numele înainte de a o face ceilalţi.” (hikma)

- „Voi aţi fost aleşi de Dumnezeu să vă număraţi printre invocatorii Lui.” (Seiyyd, Paris 1992)

- „Dumnezeu însuşi se invocă pe Sine în noi.”(Seiyyd)

- „Invocaţi, manifestaţi sârguinţă pentru lucrurile exterioare (dhikr, orientare), şi lăsaţi-mă pe mine să mă ocup de interioritatea voastră.”(Seiyyd)

- „Singura fericire reală se află în la ilaha illa Llah.”(Seiyyd)

- „Invocaţia este mijlocul prin care se stabileşte legătura spirituală între Maestru şi discipol” (Seiyyd)

- „Toţi oamenii sunt sclavi a ceva, mai puţin aceia liberi în interior. Invocaţi-L pe Dumnezeu pentru a deveni liberi” (Seiyyd)

- „Dhikr-ul este hrana inimii.”(Seiyyd)

- „Eu vă ofer tot timpul, neîncetat. Totul depinde de receptivitatea voastră, de capacitatea voastră de a primi, de a vă orienta spre mine.”(Seiyyd)

- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru.” (Seiyyd)

- „Două lucruri sunt necesare şi complementare în practică: invocaţia şi orientarea. În cazul în care avem de-a face cu o oglindă murdară şi ruginită şi dorim ca ea să reflecte perfect lumina soarelui, trebuie efectuate două operaţiuni:
* şlefuirea oglinzii: această curăţare se face cu ajutorul invocaţiei;
* orientarea oglinzii către soare, astfel încât acesta să se reflecte perfect în ea.
De aceea este orientarea extrem de importantă.” (Seiyyd, Paris, 1992 şi 1993).

- „Dhikr-ul face să dispară progresiv dorinţele şi gândurile impure” (Seiyyd)

- „Numele divin îşi extrage influenţa şi puterea din idhn (autorizare); prin reducere la absurd, dacă denumirea de „cartof” ar beneficia de idhn, ea ar deveni un nume divin. ”(Seiyyd)

- „Realizarea spirituală este, în acelaşi timp, lucrul cel mai uşor şi lucrul cel mai dificil: cel mai uşor, fiindcă este suficient să-ţi aminteşti de Dumnezeu; cel mai dificil, fiindcă este în firea omului să-L uite.”(F. Schuon).

Mi'raj

(lit. "Înălţare" [la Cer])

Legendă hagiografică, dar transmisă în Coran, conform căreia Profetul ar fi efectuat, pe un cal fabulos numit al-Buraq, o ascensiune (mi'raj) la cel de-al şaptelea Cer, în anul 615, în ziua de 27 a lunii Rajab.
El ar fi plecat de la Mecca, unde se află Moscheea Sacră, s-ar fi oprit la Ierusalim, la cea mai îndepărtată moschee (poate Paradisul), după care ar fi atins Cerul.

Mi'raj are sensul de "înălţare" sau "scară" - simboluri ale urcuşului mitic.
Tradiţia afirmă că Îngerul Jibril s-a ocupat de pregătirile aşa-zisei călătorii, l-a uns pe Profet, i-a spălat viscerele şi inima în apa sfântă din Zamzam, pe urmă a închis pieptul celui care dormea, fără ca acesta să-şi dea seama.

Pe de altă parte, Sura 17 este intitulată "Călătoria în noapte", al-Isra şi prezintă prima parte a mi'rajului, cea care desparte Mecca de Moscheea Sacră (din Ierusalim):

"Mărire Celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă* la Moscheea cea Îndepărtată**" (XVII, 1).

Această ascensiune simbolizează realizarea Profetului în sensul pe care îl înţelege Djalal ud-Din Rumi, un mi'raj conceput ca fiinţă a omului respiritualizat, în măsura în care această înălţare este în ea însăşi o interiorizare.


* Moscheea Sfântă (sau Interzisă, Intangibilă, datorită sacralităţii sale): Moscheea din Mecca.
** Moscheea Îndepărtată: după unii comentatori, ar fi vorba de o moschee cerească (aluzie la vizita Profetului Muhammad în ceruri - al-mi'raj), şi nu de moscheea omonimă de la Ierusalim - care a fost construită mult mai târziu.

Cele şase aspecte ale căii: I. Shari'a

În cele ce urmează, vom începe expunerea "Celor şase aspecte: culegere de versete coranice, hadith-uri şi adagii sufite", material al Tariqa Qadiriyya Boutchichiyya care punctează cele şase mari domenii şi cunoştinţele pe care un faqir este bine să le stăpânească în vederea unui parcurs corect şi lin al căii sufite.

Acestea sunt:

I. Shari'a - pe care fiecare faqir va trebui să o respecte cât mai fidel îi stă în putinţă;

II. Dhikr-ul - în vederea dobândirii excelenţei în comportament;

III. Ştiinţa ('ilm) - pentru propria noastră cunoaştere, dar utilă şi în diverse dezbateri;

IV. Generozitatea faţă de fuqara, dăruirea de sine;

V: Vizitele între fraţi (companionajul);

VI. Comunicarea informaţiilor despre cale (tariqa) – oricărei persoane care manifestă o dorinţă profundă şi sinceră de a o cunoaşte.

Menţiuni:

* De fiecare dată când este menţionat numele Profetului Muhammad, i se alătură expresia "salallahu 'alaihy wa salaam " ("pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa").

* Prin hikam (pl. hikma) se înţeleg "Cuvintele de înţelepciune" ale lui Ibn 'Ata' Allah.


I. SHARI’A

a) Shari'a în Coran

- "O, voi ce credeţi! Când vă ridicaţi la rugăciune, spălaţi-vă feţele şi mâinile până la coate. Frecaţi-vă capetele şi picioarele până la călcâie. Dacă aveţi vreo necurăţenie, curăţaţi-vă. Dacă sunteţi bolnavi, ori în călătorie, dacă vreunul dintre voi vine de la locul tăinuit, dacă v-aţi atins de femei şi nu veţi găsi apă, atunci folosiţi nisip curat cu care vă veţi şterge feţele şi mâinile voastre. Dumnezeu nu vrea să vă împovăreze, ci El vrea să vă curăţească şi să desăvârşească harul Lui în voi. Poate veţi mulţumi!" (V, 6)

- "Rugăciunea îi îndepărtează pe oameni de la mârşăvie şi urâciune." (XXIX, 45)

- "Săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie!" (II, 43)

- "Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă." (XCVIII, 5)

- "Dumnezeu vrea pentru voi ceea ce este uşor, şi nu ceea ce este greu." (II, 185)

- "Ta. Ha. Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim." (XX,1-2)

- "Ceea ce vă dă Trimisul, luaţi! Ceea ce vă opreşte, lăsaţi!" (LIX, 7)

- "Aceasta este calea Mea cea dreaptă. Urmaţi-o! Nu urmaţi cărările care vă îndepărtează de calea lui Dumnezeu." (VI, 153)

- "Cine preamăreşte însemnele lui Dumnezeu, ştie că ele sunt din pioşenia inimilor." (XXII, 32)

- "Stăruiţi în rugăciuni şi, mai ales, în rugăciunea de la mijlocul zilei. Sculaţi-vă pentru a vă ruga lui Dumnezeu cu pioşenie." (II, 238)


b) Shari'a în Hadith-uri

- "Acela care încearcă să domine această religie, va sfârşi prin a fi dominat de ea."

- "În ceea ce priveşte faptele, nu vă sunt impuse decât acelea de care sunteţi capabili."

- "Cei care dau dovadă de exces de zel, merg spre pierzanie."

- "Această religie este uşor de practicat; totuşi, oricine manifestă un zel exagerat în materie de credinţă, va fi învins de aceasta. Daţi, deci, dovada de moderaţie, mulţumiţi-vă să tindeţi [spre perfecţiune fără să aveţi pretenţia de a o atinge vreodată] şi bucuraţi-vă [de recompensele pe care le veţi dobândi pentru faptele voastre]."

- "O, credincioşilor, nu săvârşiţi mai mult decât sunteţi în stare să duceţi la bun sfârşit, căci, cu siguranţă, Dumnezeu nu vă va lăsa de izbelişte atunci când voi veţi fi lăsat deja ceea ce faceţi deizbelişte; fapta cea mai bună în ochii lui Dumnezeu este aceea săvârşită constant, chiar dacă săvârşirea ei este de scurtă durată."

- "Lăsaţi-Mă [fără să puneţi întrebări] atât cât vă las şi Eu [fără să vă spun nimic despre un lucru]; cei dinaintea voastră au pierit ca urmare a întrebărilor lor nestăvilite şi a divergenţelor legate de profeţii lor. Abţineţi-vă de la ceea ce v-am interzis şi săvârşiţi ceea ce v-am permis, pe măsura capacităţilor voastre."

- "Săvârşeşte-ţi rugăciunea ca şi când aceea ar fi ultima rugăciune din viaţa ta."

- "Orice lucru a fost făcut să fie uşor de întrebuinţat, în scopul pentru care a fost creat."

- "Religia este, în principiu, uşor de practicat. Nimeni să nu încerce să manifeste rigoare excesivă în respectarea religiei, fiindcă, altfel, se va prăbuşi [sub povară]. Urmaţi, în aceasta, calea de mijloc."

- "Cele cinci rugăciuni sunt asemenea unui fluviu mare care curge prin faţa uşii voastre şi în care vă spălaţi de cinci ori pe zi."

- "Faptele n-au valoare decât prin intenţiile care le animă."

- "Renunţă la ceea ce iţi provoacă îndoiala, în favoarea lucrului de care eşti sigur."

- "Dumnezeu Preaînaltul este, fără îndoială, gelos. Gelozia Sa se manifestă atunci când credinciosul săvârşeşte ceva ce Dumnezeu Preaînaltul a interzis."

- "Cea mai bună religie este aceea practicată cu asiduitate."

- "Religia este uşor de practicat; oricine i se împotriveşte, va fi învins de către ea."

- "În rugăciunea rituală îmi aflu limpezirea ochilor." (citat în hikam-uri)

- "Renunţă la ceea ce ţi se pare îndoielnic, în favoarea a ceea ce nu este. Sinceritatea aduce după sine seninătatea, dar minciuna dă naştere îndoielii."

- "Ceea ce este permis este evident, la fel - şi ceea ce este interzis. Între cele două [categorii], însă, există un număr de lucruri echivoce pe care multă lume le ignoră. Oricine se fereşte de ceea ce este ambiguu, îşi prezervă credinţa şi onoarea."

- "Acela care se complace în ambiguitate, sfârşeşte prin a cădea în ilicit, la fel ca pastorul care îşi duce turma să pască pe un teren privat şi care este chiar pe punctul de a pătrunde în acel spaţiu. Nu este, oare, adevărat, că orice rege are un domeniu rezervat numai lui? Nu este, oare, adevărat, că domeniul privat al lui Dumnezeu este ceea ce El a declarat ca fiind interzis? Nu este oare, adevărat, că în trup se afla o bucată de carne care, dacă este sănătoasă, conferă sănătate întregului trup, iar dacă este vătămată, aduce vătămarea întregului trup? Această bucată de carne este inima."

- "Întreabă-ţi inima. Binele este ceea ce aduce linişte sufletului şi inimii; păcatul este ceea ce te tulbură interior şi te chinuieşte în ciuda numeroaselor sfaturi primite."

- "Se va respinge orice inovaţie adusă învăţăturilor noastre."

- "Allah, slăvit fie El, a prescris anumite îndatoriri: nu le neglijaţi! A trasat limite: nu le încălcaţi! A interzis anumite lucruri: nu le săvârşiţi! A rămas tăcut cu privire la alte lucruri din mizericordie, nu pentru că ar fi uitat de ele: nu căutaţi să le cunoaşteţi!"

- "V-am lăsat pe o cale mare şi luminoasă, atât noaptea cât şi ziua. Această [cale] este Cartea lui Dumnezeu şi Sunnah Profetului. Nu se îndepărtează de ea decât cei rătăciţi."


c) Shari'a în adagii sufite

- "Operele sunt forme fixe; viaţa pătrunde în ele prin secretul intenţiei pure." (hikma)

- „Nici un păcat nu este prea mic în faţa justiţiei lui Dumnezeu; nici un păcat nu este prea mare în faţa milosteniei Sale." (hikma)

- „Dacă, după ce a încălcat regulile de bună purtare faţă de Dumnezeu, novicele vede că pedeapsa întârzie să vină, este o dovadă de ignoranţă din partea sa, să-şi spună: „Dacă aş fi încălcat regulile de bună purtare, binefacerile divine ar fi încetat şi, inexorabil, aş fi fost pedepsit prin îndepărtarea de Dumnezeu." Se poate ca acele binefaceri să-i fi fost retrase într-un mod necunoscut lui, fie şi numai prin aceea că a fost privat de orice evoluare. Astfel, vei fi plasat în staţiunea îndepărtării de El fără să-ţi dai seama, fie şi lăsându-te pradă capriciilor tale." (hikma)

- „Atunci când Dumnezeu iţi dăruieşte puterea de a I te supune şi de a nu te gândi decât la El, uitând chiar şi de această supunere, afla că El, atunci, te-a copleşit cu harurile Sale vizibile şi ascunse." (hikma)

- „Cel mai bun lucru pe care poţi să I-l ceri, este ceea ce El însuşi iţi cere!" (hikma)

- „Să te întristezi pentru că ai uitat să dai ascultare unei porunci divine, fără să faci eforturi pentru a corecta această scăpare, este semn de orbire." (hikma)

- „Ştiind că în tine există o tendinţă spre delăsare, Dumnezeu a diversificat formele practicilor pioase; cunoscându-ţi nerăbdarea, El a determinat pentru acestea ore fixe, astfel încât să te preocupe maimult perfecţiunea îndeplinirii rugăciunii rituale, şi nu actul rugăciunii în sine. Nu orice practicant este şi un orant." (hikma)

- „Rugăciunea rituală purifică inima şi deschide uşa misterelor." (hikma)

- „Cunoscându-ţi slăbiciunea, El a diminuat numărul rugăciunilor, dar ştiind cât de mult ai nevoie de favoarea Sa, El i-a înmulţit fructele." (hikma)

- „Semnul că dai curs unei pasiuni: să te grăbeşti să îndeplineşti acte pioase opţionale şi să te plictisească îndeplinirea celor obligatorii." (hikma)

- „Dumnezeu a fixat anumite momente pentru actele de supunere, pentru ca tu să nu fii privat de ele prin tentaţia de a le amâna pentru mai târziu; pentru îndeplinirea fiecărui act de supunere a stabilit,însă, un interval de timp generos, pentru ca tu să poţi face uz de libera alegere." (hikma)

- „Cunoscând puţina dorinţă pe care o au credincioşii Săi să-L servească, El le-a impus îndeplinirea actelor de supunere, conducându-i astfel spre El în lanţurile obligaţiei. "Domnul tău se miră deoamenii conduşi spre Paradis în lanţuri. (hadith)" (hikma)

- „El te obligă să-L serveşti prin anumite acte; de fapt, El nu te obligă decât sa intri în Paradisul Său!" (hikma)

- „Nici supunerea ta nu-I este utilă, nici nesupunerea dăunătoare. El îţi porunceşte un act anume şi îţi interzice un altul numai şi numai în propriul tău interes." (hikma)

- „Doamne, speranţa mea în Tine este neţărmurită, chiar şi după ce nu Ţi-am dat ascultare, şi nu încetez sa mă tem de Tine nici după ce Te-am ascultat." (hikma)

- „Respectul faţă de prescripţiile Shari'a joaca acelaşi rol ca ceara ce constituie dopul unei sticle, care împiedică lichidul să se răspândească în afară." (Sidi Hamza)

- „O rugăciune îndeplinită fără orientare nu poate fi agreată de Dumnezeu; o rugăciune îndeplinită cu o minimă orientare va fi agreată, dacă este însoţită de căinţă şi de intenţia de a te orienta mai bine data viitoare." (Sidi Hamza)

- „Shari'a nu trebuie trăită ca o constrângere, ci ca o necesitate interioară: la un moment dat, faqirul îşi dă seama că doreşte să păstreze ceea ce a dobândit prin dhikr; are nevoie de un cadru, de o pavăză, iar Shari'a constituie un fundament, o temelie indispensabilă progresării sale." (Sidi Hamza)

- „Aplicaţi Shari'a după propria voastră capacitate." (Sidi Hamza)