Punctul

(sg. "nuqta"; pl. "niqat")

Punctul este centrul oricarei figuri geometrice, axa sa principala, caci diametrul, diagonala, bisectoarea, pana si linia ii sunt supuse. La Ikhwan as-Safa (sec. al X-lea), punctul simbolizeaza pamantul si elementele lui componente.

Tot punctul este cel care organizeaza lucrurile nemateriale: "In suflet toate formele sunt adunate in acelasi punct: centrul (...). Cred ca punctul simbolizeaza in acelasi timp, in mod sugestiv, Sufletul uman universal (imaterial), de unde au provenit imamii, manifestarile lor corporale, care sunt diametrele" (Marquet).

Dupa ce a explicat ca, de fiecare data cand vorbim de Punct, intelegem prin el Misterul Prea Sfintei Esente, numita Unitatea Cunoasterii (wahdat al-shudud), Seicul Ahmed al-Alawi (1869-1934), dialogand cu discipolul sau, adauga: "Daca ai inteles cum toate literele sunt cuprinse in Punct, vei intelege cum toate cartile sunt cuprinse in litera, caci adevarat se spune: fara litera, niciun cuvant, si fara cuvant nicio carte. Ceea ce este distinctiv purcede din integral si totul este cuprins in Unitatea Cunoasterii, simbolizata de Punct." (Lings, "Un Saint...")

Traditita profetica a inglobat deja aceasta idee: "Tot ceea ce se afla in cartile revelate se afla in Coran, tot ceea ce este in Coran se gaseste in Fatiha, tot ce este in Fatiha este in Bismi' Llahi ar-Rahmani ar-Rahim si tot ceea ce este in Bismi' Llahi ar-Rahmani ar-Rahim se gaseste in litera Ba, la randul ei cuprinsa in punctul situat dedesubtul ei" (F. Skali, "La voie soufie").

Punctul ca si zero - sub aspect grafic identice in universul arab - se afla in centrul celor doua simbolisme paralele, cel al alfabetului arab si, deci, al Scripturii (intruchipata de Coran), ca si cel al cifrelor.