(riadh; bustan [din stan: grădină în persană]; prin extensie: golestan [grădină de trandafiri])
Grădina simbolizează, în miniatură şi prin aticipare, Grădina supremă "din Lumea Cealaltă", Firdaws, Paradisul.
Nu este de mirare, deci, ca musulmanii, oriunde au atins un anume nivel de rafinament, să dezvolte la maximum conceptul de grădină.
Grădinile se prezintă, astfel, ca o reprezentare centrifugă a lumii sacre, cea care se află în interiorul fiinţei noastre, în opoziţie cu universul profan, a ceea ce este exterior.
Ele se manifestă în jurul unui centru viu, fântâna (simbolul apei care le asigură subzistenţa), se desfăşoară de jur împrejur în regnul vegetal - o altă întruchipare a potenţialului nelimitat al Creaţiei divine, se afirmă în cele din urmă în toate celelalte manifestări.
În definitiv, grădina trebuie să pună în evidenţă semnele paradisiace în felul în care şi le imaginează musulmanul: linişte, frumuseţe, ambianţă frumos mirositoare, pomi fructiferi, loc de meditaţie, susur de ape, bucurie şi veselie în dispunerea florilor etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu