Profetul Islamului şi prototipul omului atât din punct de vedere psihologic, caracterologic, uman cât şi spiritual.
Este numele cel mai sfânt al musulmanilor, după cel al lui Allah:
"Numele prin care Profetul obişnuia să se prezinte el însuşi erau: Muhammad; Ahmed; al-'Aqib, cu sensul că este ultimul dintre profeţi. Unii dau, în locul acestora, pe Mu'qib, dar tradiţia recunoaşte ca mult mai frecvent pe cel de Aqib...", notează Tabari (838-923) în Cronica sa.
Nume simbol, acest apelativ de al-'Aqib nu este decât partea vizibilă a unui întreg edificiu ezoteric construit în jurul profetului Muhammad şi slăvindu-i calităţile:
"Muhammad a fost cel mai evident simbol al Domnului său, scrie Ibn 'Arabi, la fel cum fiecare parte a universului -Muhammad reprezentând sinteza sa calitativă - este simbolul originii sale, care este Domnul său."
Coranul reaminteşte cum îngerii au deschis pieptul Omului Sfânt pentru a-i curăţi inima de orice păcat. Sinteza acestei exegeze este concentrată într-o formulă: as-Sura al-Muhamaddiya, "Forma mahomedană", în care misticii văd identificarea cu "Germenele de Lumină" (An-Nur, uneori Nur Muhamaddiya, lit. "Lumina lui Muhammad") de la care plecând a fost creat Cosmosul.
Profetul mai reprezintă şi Arhetipul nedepăşit de la care se desfăşoară energiile virtuale ale Omului Desăvârşit (al-Insan al-Kamil).
Considerat ca "pecetea Profeţiei", Muhammad se spune a fi Trimisul lui Dumnezeu (rasul Allah) pentru a propovădui ultimul cult pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu