Era odata o tara in care toti locuitorii se comportau excentric o parte din timp. Nu semanau deloc cu fiintele omenesti pe care le cunoastem noi. Diverse grupuri de oameni erau invatate sa adopte anumite comportamente, pe care le manifestau in mod sistematic. Dupa atingerea acestui obiectiv, comportamentul dorit era provocat prin recurgerea la stimuli adecvati.
Subiectii cei mai buni, cei care raspundeau cel mai bine la indoctrinare, primeau recompense, la fel ca animalele de laborator care reusesc sa reproduca programul dupa care au fost conditionate.
Acesta este stadiul in care, spre deosebire de noi, oamenii aceia isi pierdeau sistematic sirul rationamentului. In loc sa spuna: "Inca o experienta reusita!", experimentatorii - instructori incepura sa-i admire, ba chiar sa-i venereze pe "eroi". Faceau din cei indoctrinati "exemple" demne de urmat, mergand pana la a pretinde ca actiunile si reactiile acestora erau "spontane".
Urmarea logica a fost ca tot ceea ce era autentic spontan a fost reprimat si dispretuit, neputand sa mai supravietuiasca in societatea respectiva. Din moment ce, insa, notiunea de spontan subzistase, savantii s-au servit de ea pentru a denumi manifestarile nespontane.
Pacat, fiindca oamenii aceia puteau duce o viata cat se poate de agreabila: posedau si alte capacitati in afara aceleia de a se auto-orbi. Si tara lor erau frumoasa, cel putin asa considerau multi dintre cei care o vizitasera. Din cauza particularitatii pe care v-am descris-o anterior, strainii evitau insa sa calatoreasca acolo fara motiv. Erau iritati sa vada cum savantii din tara respectiva intreprindeau cercetari experimentale si experiente de laborator asupra oamenilor si a animalelor, fara sa observe procesele si efectele analoage din viata sociala cotidiana. Comentandu-si activitatea, savantii se refereau la "experimentare" si "conditionare" insa nu aplicau aceiasi termeni la ceea ce faceau ei insisi si la ceea ce vedeau ca se petrece in afara laboratoarelor - ceea ce, totusi, era exact acelasi lucru.
Rezultatele experimentelor stiintifice asupra mecanismelor de indoctrinare erau, atunci, oare, tinute secrete? Nicidecum! Ele erau publicate in lucrari de vulgarizare a stiintei in sute de mii de exemplare.
Ce noroc pe noi ca nu traim intr-o astfel de lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu